A venit de mult de sus Păstorul cel bun Isus

1.A venit de mult, de sus Păstorul cel bun, Isus,
/:Și prin lume a umblat, oi pierdute–a căutat.:/
Să le ducă la izvoare, ca de sete să nu moară.

2./:Uşa le–a deschis să iasă
La păşunea cea aleasă.:/
Dar oile n–ascultau, cu capul se repezeau,
/:Cu coarnele L–au împuns
Și în coastă L–au străpuns.:/
De–a curs apă şi mult sânge,
Cerul a–nceput a plânge,

3./:Soarele s–a–ntunecat,
Luna–n sânge s–a schimbat.:/
Acum, El e dus din lume să afle la oi păşune,
/:Și poruncă a lăsat oilor ce–au păşunat.:/
Oile să se–mpreune, laolaltă să se–adune,

4./:Lupul să nu le mănânce,
Tâlharul să nu le strice.:/
Păstorul cel blând şi bun,
În ceruri, e dus acum,

5./:Dar peste puţină vreme,
Vine iarăşi să le cheme.:/
Să le ducă–ntr–o grădină
Unde vor avea odihnă,

6./:Acolo–n pace vor fi,
Mai mult nu vor flămânzi.:/
Nici nu vor mai rătăci căci Domnul le va păzi,
/:Și vor fi în viitor, doar o turmă şi–un Păstor.:/