Adeseori pe a vieții cărare

1.Adeseori pea vieții cărare
Rămasam, Doamne, singur, părăsit,
Sau depărtat de mine acei prieteni
Ce eu credeam, Isus, căci mau iubit.
Când viața mea era tot mai senină,
Pe lângă mine mulți sau adunat,
Dar când veniva, Doamne, încercarea
S-au dus, Isuse, singur mau lăsat.

Dar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
O mână miai întins, Părinte,
Doar Tu, doar Tu, o, numai Tu,
Prieten miai rămas
Isus pe drumnainte.

2.Adeseori plângeam în disperare
Și nimeni Doamne nu ma mângâiat,
Doar Tu miai dat o caldă sărutare
Și alinaren suflet miai lăsat.
Doar Tu Isuse ai rămas același
Prieten bun la bine și la greu,
În lumea asta nimeni nui ca Tine
Să poată mângâia sufletul meu.

3.Când nopțile mierau tot mai amare
Și ochii mei Isuse lăcrimau,
Tu teai oprit la patul meu o, Doamne,
Căci rănile din suflet mă dureau.
O, cum să nu îți cânt iubireaȚi mare
O, cum Iubitul meu să nu Te laud?
Căci Tu miai fost tovarăș pe cărare
Teaștept în fiecare zi Te caut.