Aş privi din zori în zori toate văile cu flori

1.Aş privi din zori în zori
Toate văile cu floriAş privi şi–aş strânge–n piept
Tot ce–i tainic şi–nţelept.

Tot noianul zorilor, tot focul bujorilor,Tot parfumul crinilor, din umbra grădinilor;Tot seninul zărilor, tot argintul mărilor,Toată slava stelelor, stelelor, stelelorCe dă farmec nopţilor.

2.Şi când vine–o iarnă grea
Troienind cărarea meaLângă Domnul am şi–atunci,
Tot ce–i mai frumos și sfânt.

3.Dar când Domnul va veni
Și în ochi mă va priviNu voi mai vedea atunci
Nici păduri, nici văi, nici lunci.

Nici noianul zorilor, nici focul bujorilor,Nici parfumul crinilor, din umbra grădinilor;Nici seninul zărilor, nici argintul mărilor,Și nici stelele de sus, mai de sus, mai de sus,
Numai fața lui Isus!