Aș vrea ca dorul meu din piept aprins

1.Aș vrea ca dorul meu din piept aprins,
Să fie zilnic tot mai înflăcărat,
Să fie ca un foc nestins,
Care să îmi păstreze sufletul curat.

E dor nepotolit, e dor de-acasă,
E dorul de cerescul meu Stăpân,
E Tata ce nerăbdător m-așteaptă,
Să-mi zică dulce: ,,Vino, tu, rob bun!”

2.E grea povara uneori spinoasă,
Iar pașii tot mai des se-mpleticesc,
Dar gândul că-n curând voi fi acasă,
Mă face dincolo de suferință să privesc.

3.Vreau să mă duc acasă,
Vreau să fiu a Domnului mireasă,
Să ne bucurăm o veșnicie în eternitate,
Să fiu copilul Tău o veșnicie!