Bătrânii care aici mai sunt

1.Bătrânii care-aici mai sunt
și cei care-au murit,
Când veneau la rugăciune de–un foc erau cuprinşi
/:Pe pământ sau pe podele îşi plecau genunchii lor
Şi din ochi izvor de lacrimi brăzda feţele lor.:/

Dar noi unde ne găsim? Credinţa cum o trăim?
Nu cumva avem doar forma primilor creştini?

2.Un fior trecea prin inimi când numele lui Isus
Era rostit în adunare și înălţat nespus,
/:Duhul Sfânt era în slujbă schimba inimi pe loc
Lacrimi pline de speranţă curgeau din a lor ochi.:/

3.Pacea adâncă ca din cer venea când pe pământ
Imnuri sfinte se cântau, spre slava Celui sfânt
/:Numai amin şi aleluia răsună–n popor,
De credeai că vin şi îngeri să cânte în cor.:/

4.Deseori când se întâlneau sau la despărţire,
Zâmbetul împletit cu lacrimi era a lor iubire
/:Bucuroşi se cuprindeau toţi erau la fel
Singurul–nălţat in inimi era sfântul Miel.:/