Ca păsările migratoare

1.Ca păsările migratoareŞi noi, emigranţi ne numimMereu, către ţara cu soare
Prin vânturi şi valuri plutim.

/:În urmă–i furtuna pentru totdeauna’Nainte e ţara şi soarele cald;Cetatea–i de aur, cu porţi de safire,Cu străzi aurite şi cer de smarald.:/

2.Aici lăsăm coliviaŞi cuibul de vreascuri uscat’Nainte privim veşniciaŞi ţara spre care–am plecat.

3.Dar nu ne vom pierde în larguri,Pe–oceanele pline cu nori,Că–n faţă se văd trei catarguri,E al veşniciei vapor.

4.Credinţa, nădejdea, iubireaNe poartă când am obositCăci Domnul e–n toată mărireaŞi Soarele făr’ asfinţit.