Când într o zi plângeam cu amar

1.Când într-o zi plângeam cu-amar,
Ca Petru-n noaptea lepădării,
Isus veni la mine iar,
O, Doamne, vii atât de rar,
/:Dar nu m-ai dat, dar nu m-ai dat uitării.:/

Isus privindu-mă mi-a zis:
„Nu Eu m-am depărtat de tine,
/:Ci tu-ai fugit de tot ce-i scris,
Și ți-ai făcut un paradis în viață fără Mine.”:/

2.Ai alergat după plăceri,
Ce nu ți-au dat nici fericirea,
Ai așteptat noi primăveri,
Cu aer cald din alte sfere,
/:Vai, vai ce dezamăgire.:/

3.În ochii Lui de slavă plini,
Se reflecta iubirea-ntreagă,
Cel ce purtat-a crengi de spini,
Mă tot privea cu ochi senini,
/:Spre cer, spre cer vrând să m-atragă.:/

Eu am căzut atuncea jos,
Smerit la sfintele-I picioare,
/:Dar El mi-a spus cu glas duios,
„Te iert din nou, fii credincios,
Nu doar de sărbătoare.”:/