Când îţi întorci privirile spre Domnul

1.Când îţi întorci privirile spre Domnul,
Oricât ai fi de tare întristat,Te luminezi, de bucurie frate,
Căci Dumnezeu e soare minunat;Când cei fără prihană-n rugăciune,
Se roagă strigă, către DumnezeuSunt izbăviţi de-a lor amărăciune,
Sunt izbăviţi, din chinul lor cel greu.Veniţi la El,priviţi spre El
Căci bunătatea Domnului, e mare,Te luminezi, te desfătezi
De faţa Domnului, strălucitoare.2.David era în mâinile păgâne,
Abimelec, un împărat vestit,L-a cercetat dar Dumnezeul slavei,
Din mâna celor răi l-a izbăvit;Atunci el alcătuii cântărea,
S-asculte toţi, acei nenorociti;Căci Domnul îndepărtă întristarea
Și el ne face iarăşi, fericiţi.3.Căci El a pus un înger să păzească,
Pe cel ales de Domnul temător,Şi zi şi noapte mâna Lui cerească
Le vine frate,soră-n ajutor;Căci ochii Lui privrsc şi iau aminte
Când strigă un nenorocit, pierdut,Îl scăpa din necaz,din strâmtorare,
Și-i dă speranţă de la început.