Când tristă–ţi este calea și eşti uitat de fraţi

1.Când tristă–ţi este calea și eşti uitat de fraţi,
Şi parcă încercarea loveşte cu-al său braţ,
/:Tu nu cădea sub cruce și mergi ca Domnul tău,
Căci a purtat păcatul, în locul tău şi-al meu.:/

2.Când simţi că–ţi pierzi puterea,
ce o aveai cândva,
Şi chiar de ai voinţă, nu poți înainta,
/:Mai strânge–ţi iar curajul și nu te da bătut,
Că aşa făcut–au sfinţii și ajuns–au în Cer, sus.:/

3.Când simţi că trece viaţa și n–ai avut din ea,
Nici bucurii, nici ranguri, avere sau palat,
/:Să–ţi aminteşti c-aicea, tu eşti doar călător,
Dar în Împărăţie, eşti fiu de Domnitor!:/
/:Mai strânge–ţi iar curajul și nu te da bătut,
Că aşa făcut–au sfinţii și ajuns–au în Cer, sus.:/