Când vin zorii și ruga mi‑o înalț

1.Când vin zorii și ruga mi‑o înalț,
Isus e aproape, parcă mă ia de braț
Și ca‑ntr‑un vis parcă așa se derulează,
Atunci pricep cum El de sus, veghează.
/:De n‑ar fi Isus cu mine atât de aproape,
M‑aș rătăci departe pe ape,
De n‑ar fi Isus, n‑ar fi zilele senine,
Dar fiindcă e, Îl voi preamări mai bine.:/

2.Când vin ispite și nu știu cum să fac,
Frumos împachetate, eu aș vrea să le desfac,
Cu mâna mă trage și‑mi zice apoi:
„Nu‑s pentru tine!” și plecăm amândoi.
/:De n‑ar fi Isus, ispitele m‑ar învinge,
Dar fiindcă e, nu mai merg prin noroi,
De n‑ar fi Isus, n‑ar fi zile senine,
Dar fiindcă e, Îl voi preamări mai bine.:/

3.Când mi‑e grea crucea și putere nu am,
Îl chem să vină, El îmi spune: „Știam!”
Știi ce e bine când înveți și ce‑i greu,
Când sunt cu El, nici greul nu‑i prea greu.
/:De n‑ar fi Isus, aș lăsa crucea pe cale,
Dar fiindcă e, o voi duce mereu.
De n‑ar fi Isus, n‑ar fi zile senine,
Dar fiindcă e, Îl voi preamări mai bine.:/