Cândva când tot ceru I cântă plin de laude

1.Cândva, când tot ceru-I cântă plin de laude,
Cândva, când păcatul la culme era,
Isus a ales să coboare în lume,
Umblând printre oameni, Lumină era.
Cuvântul a luat trup și gloria divină ni S-a arătat.

El e Iubire și Mântuire,
Murind, El păcatul pe veci l-a spălat.
Din morți a înviat, domnește în ceruri,
El va veni iar, gloria Sa, în gloria Sa!

2.A fost o zi când pe dealul Golgotei,
Sus pe o cruce de lemn pironit,
Dureri suferind în dispreț și rușine,
Păcatul purtând pentru mine-a murit.
Mâini ce-au adus pentru mulți vindecare
Pentru mine s-au jerfit.

3.Dar nu-i mormânt ce închis să Îl țină
Și la o parte piatra s-a dat.
A înviat, moartea El a învins-o!
Acum e-n ceruri, pe veci Împărat!
Nu-i lanț să-L lege, mormântul nu poate
Să-L țină închis.

Când trâmbița va suna a Lui venire,
Eu slava Sa sus pe cer, strălucind voi vedea.
Măreața zi, Preaiubitul meu vine
Și voi vedea fața Ta!