Cândva sus pe Tabor a strălucit un nor

1.Cândva sus pe Tabor, a strălucit un norŞi chipul Domnului s–a preschimbat,În alb strălucitor, ce nici un ‘nălbitorNu l–ar putea reda aşa curat.
/:„Acesta–I Fiul Meu!”Din cer un glas s–a auzit,„Acesta–I Fiul Meu,E Fiul Meu cel preaiubit!”:/

2.O, frate, nu ţi–e dor, de–acel sublim fiorCe–a fost odată–acolo pe Tabor,Ca cei trei ucenici, n–ai vrea şi tu să zici„Ce bine–i, Doamne, cu Tine aici!”
/:Altar lângă altar,Şi–n Duhul Sfânt un liber zbor,Cât încă mai e harVrem, Doamne–aici un sfânt Tabor.:/

3.Noi nu vrem trei colibi,
nici faţa să–Ţi mai schimbCăci dintre oameni eşti cel mai frumos,Te vrem aşa cum eşti, la noi să locuieştiCa Rege şi–Mpărat, Isus Hristos.
/:Rămâi de–a purureaAşa precum de mult ai spus,Ca nu ne vei lăsa,Rămâi la noi, rămâi Isus.:/