Cât de plăcute sunt locaşurile Tale

1.Cât de plăcute sunt locaşurile Tale,
Doamne al oştirilor,
Sufletul meu suspină şi tânjeşte
După Tine, Domnul meu cel viu!

Şi pasărea îşi are cuibul ei,
Rândunica acolo‑şi pune puii,
Ferice de poporul Tău,
De‑acei ce‑n casa Ta, Te laudă ne‑ncetat!

2.Ce fericiţi sunt cei ce se încred în Tine,
Doar în Tine ne‑ncetat,
Când străbat aici valea de suspine
În locuri de izvoare o prefac!

3.Mai mult face o zi în curţile Tale
Decât o mie‑n altă parte,
Eu vreau ca să iubesc pragul casei Tale
Şi lângă Tine, Doamne, să trăiesc.