Cu dragoste sfântă mereu

Cu dragoste sfântă mereuAproape de mine era,La binen necaz, chiar șin greu,Simțeam, simțeam iubirea Sa.

Dar drumul pe care mereuÎn viață umblam rătăcind,Gonind după sfatul cel răuCe răul din minemi dicta,/:Când mamei dorul îi ardea,Să mă știe la Isus ea voia.:/

2.Căci dorul din inima ei
Era arzător și aprins,La Domnul în rugă plângândTot mereu, mereu îi spunea.

3.Plecatam departe de ea,Căci lumea cu drag matrăgea,Cu prieteni pe carei aveamSpre groază și chin măndreptam.

4.Dar lacrimile careau prelins,Brăzdândui obrajiintristați,Văzutule-a Domnul din cerȘin viața mea venita El.

Căci drumul pe care mereuÎn viață umblam rătăcind,Schimbânduse astăzi și ElPrin harul de sus coborât,/:Când dorul mamei îi ardea,Să mă știe la Isus ea voia.:/

5.Căci dragostea Lui, sfântul har,De la mine nu va mai seca,Voi avea minunat, frumos dar,Pregătit, pregătit de mama mea.