Cuvântul vieţii răsună

1.Cuvântul vieţii răsună
Se‑nalţă ca trâmbiţa‑n zbor,
Podoaba ta frate creştine
Să-ţi fie Cuvântul mereu
/:C-acesta-i Cuvântul ce sună
Și sună să ştii nu‑n zadar,
La cei mândrii le stă‑mpotrivă,
Dar celor smeriţi le dă har.:/

2.Podoaba ta, frate creştine,
Nu‑i slava de‑aicea de jos,
Ci pacea şi harul să‑ţi fie
C‑aceasta aduce Hristos,
/:Nu‑ţi vinde tu slava pe‑ocară,
Căci astfel cum poţi ca să stai,
Cuvântul rămâne‑n picioare,
Nedrepţii nu intră în Rai.:/

3.Căci cerul îşi scutură bolta,
Când Domnul veni‑va curând,
Cel tare va fi ca scânteia,
Ccel mândru va fi ca un fân,
/:Te‑ntreabă, frate creştine,
Te‑ntreabă ce roade aduci,
Căci aur, argint, pietre scumpe,
Acestea rămâne‑vor atunci.:/

4.Un vuiet ca apele multe,
Un vuiet s‑aude mereu,
E gloata cea mare ce cântă
Spre ceruri se‑nalţă mereu,
/:Ei vin din necazul cel mare,
Trecuţi sunt prin grele‑ncercări,
Chemaţi sunt de Tatăl
La nunta măreaţă din cer.:/

5.Ei cântă cântarea măreaţă
Ce îngerii‑n veci n‑au cântat,
Cântarea jertfirii divine ei cântă,
Că‑s răscumpăraţi,
/:Eşti vrednic, Părinte de veacuri
Ce eşti, care ai fost şi vei fi,
Ţi‑aducem cu toţi mulţumire
De slava ce‑a fost şi va fi.:/