Dacă te simţeşti vreodată trist şi apăsat

1.Dacă te simţeşti vreodată trist şi apăsat
Şi de casa părintească te‑ai îndepărtat,
/:O adu‑ţi, adu‑ţi aminte de cărarea dinainte
Te vei duce la pierzare dacă nu te‑ntorci!:/

2.Vocea‑I blândă şi duioasă strigă ne‑ncetat:
„O, întoarce‑te acasă, fiu îndepărtat!
/:Lasă lumea păcătoasă, vino azi, vino acasă!
Nu‑i destul cât pribegit‑ai fiule pierdut?“:/

3.Deci întoarce‑te acasă, nu mai zăbovi;
Nu mai sta pe căi deşarte, trist şi obosit.
/:Căci iubirea Lui cea mare este gata de iertare,
Deci ascult‑a Lui chemare până nu‑i târziu.:/