De atâtea ori privesc în sus spre zările senine

1.De-atâtea ori privesc în sus spre zările senine
La rugăciune aștept răspuns, îndură-Te de mine!

Și glasul Tău cel blând, duios,
îndreaptă iar spre mine,
Căci nu-s decât un păcătos, răscumpărat de Tine!

2.Mai vino iar, Isuse drag, alină-mi dorul meu
Mă vezi mereu plângând în prag,
privind spre cerul Tău!

Căci stau mereu și mă gândesc
la taina-Ți minunată,
Cum aș putea ca să trăiesc, să Te-ntâlnesc odată!

3.Aceasta-i viața pe pământ,
mereu cu crucea-n spate,
Și tot așa pân’ la mormânt, o, Tu le știi pe toate!

Nu voi uita să-Ți mulțumesc,
azi vreau să uit de toate,
Iar sus, în cerul tău preasfânt,
cu Tine să am parte!

4.Nu voi uita să-Ți mulțumesc,
Stăpân al îndurării,
Căci lângă Tine și azi trăiesc,
Tu nu ne-ai dat uitării!

Acum mai mult ca orișicând
aș vrea să uit de toate,
Iar sus, în cerul tău preasfânt,
cu Tine să am parte!
Acolo n-or mai fi dureri
și plânsu-atunci va înceta,
Uitându-ne mereu spre cer,
Tu ne vei șterge lacrima.