De ce te plângi când toţi lovesc în tine

1.De ce te plângi când toţi lovesc în tine?Rămâi mereu o stâncă de granit,/:Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine,Când are rod de toţi este lovit.:/

2.De ce te plângi când ai căzut pe cale?Eroii cad şi se ridică iar,/:Căderea este–o parte–a vieţii tale,De te ridici, atunci devii un far.:/

3.De ce te plângi când eşti în suferinţă?Tu eşti chemat să fii biruitor,/:Un murmur doar în drum spre biruinţăTe face laş şi e înjositor.:/

4.De ce te plângi când marea se frământă,Iar barca ta purtată e de val?/:Căci noi plutim spre Patria cea sfântă,Vâslim mereu pe marea de cristal.:/

5.De ce te plângi când nu mai e luminăŞi pentru–o clipă–n viaţă eşti învins?/:Eşti obosit şi calea ţi–e străină,Priveşte acolo–n port e–un far aprins.:/

6.De ce te plângi când bolta e pustieŞi norii grei umbresc cărarea ta?/:Căci sus, acolo–n Patria divină,E numai zi, curaj, nu dispera!:/

7.De ce te plângi când fraţii tăi de cruceTe–au părăsit cu tot ce–i omenesc?/:Căci pentru tine–un glas duios şi dulceÎţi spune azi: „Eu nu te părăsesc!”:/

8.De ce te plângi când toţi te dau uitării?Tu eşti chemat lumină să răsfrângi,/:Dar nu uita, de nu răspunzi chemării,Tu eşti pierdut şi–atuncea poţi să plângi.:/