Demult din veşnicii Tu numele îmi ştiai

1.Demult, din veşnicii, Tu numele îmi ştiai
Nici nu eram născut când la mine Te gândeai
M‑ai scos apoi dintr‑o lume pustie
Să‑mi dai un nume etern.

Oricât aş căuta o dragoste ca şi‑a Ta
Oricât aş pribegi‑n pustiuri
Sau lumi de paradis
Doar Tu ştii să‑mi dai iubire de rai
Ce‑mi umple inima şi lasă‑n ea senin.

2.Acum am înţeles
Că dragostea Ta de preţ e har nemeritat,
E sânge curs, curat
Din rănile Tale de la Calvar
Să fiu iertat, să fiu salvat!