Domnul este adăpostul sufletului meu

1.Domnul este adăpostul sufletului meu
/:Sufletului meu:/
El mă duce la izvoare, e Păstorul meu
/:E Păstorul meu.:/

Chiar de–ar fi să umblu
Prin valea umbrei morții, eu
/:Nu mă tem de nici un rău:/
Toiagul și nuiaua Sa, mă mângâie mereu,
/:Nu mă tem de nici un rău.:/

2.Îmi înviorează duhul, e Păstorul meu.
/:Dumnezeul meu:/
Pe cărări drepte îmi conduce, zilnic pasul meu,
/:Din pricina numelui Său.:/

3.Cu undelemnul scump îmi unge,
Zilnic capul meu, /:Dumnezeul meu:/
Sunt fericit, voi locui mereu în cortul Său,
/:Pe veci cu Domnul meu:/ mereu în cortul Său.