Era o zi de dalbă primăvară când pomii s plini

1.Era o zi de dalbă primăvară
Când pomii‑s plini de mii de muguri deşi,
Era o zi când pe cărări ninsese,
Petale albe, floarea de cireş.
/:Era un cer senin, senin albastru
Şi‑atâtea flori câmpia presăra,
Îşi legănau pe vârfuri ‘nalte crinii,
Potirul alb, frumos, de catifea.:/

2.Şi adia aşa uşor zefirul
În umbra deasă a codrilor din deal,
Ascuns în iarbă, îngâna izvorul,
Cu susur lin, un cântec pe‑a lui mal.
/:Aşa era în ziua când, Isuse
Pe Tine‑ntâia oară Te‑am văzut,
Aşa era o zi de primăvară
Cu dalbe flori când eu Te‑am cunoscut.:/

3.Eram pe iarba de mătase‑n luncă
Şi lăcrămioare‑mi adunam în braț,
Tu ai trecut şi‑n urma Ta, Isuse,
Te‑a urmărit privirea‑mi cu nesaţ.
/:Erai frumos ca soarele din ceruri
Cu faţa albă, albă ca de crin,
În părul Tău, lucea fior de raze
Şi‑Ţi era chipu‑atâta de senin!:/

4.Tu ai trecut şi‑n urma Ta, lsuse,
Şi soarele părea că a pălit,
Aşa‑mi părea, Isuse, frumuseţea,
C‑am stat în loc şi‑n urmă Te‑am privit.
/:Şi‑am strâns la pieptu‑mi lăcrămioare
Şi‑am coborât pe‑acelaşi deal de nea,
Treceam cu dor pe lângă pomii‑n floare,
Iar vântu‑n păr petale‑mi scutura.:/

5.Era de vină oare primăvara?
Era de vină câmpul înverzit?
Ce‑a fost pe urmă, nu‑mi aduc aminte
Dar ştiu, Isuse drag, ca Te‑am iubit.
Atâta ştiu, că Tu‑mi eşti Tatăl, Doamne,
Că Te‑am dorit cu drag mereu de‑atunci,
Şi că păstrez la pieptu‑mi lăcrămioare,
Din ziua când Te‑am cunoscut, Isus!