Ferice de voi cei cu duhul umil căci a voastră e mpărăția

1.Ferice de voi cei cu duhul umil
Căci a voastră eMpărăţia,
Purtaţi cerun suflet voi ce naveţi nimic
Nimicul vă e bogăţia,
Ferice de voi cei flămânzi şinsetaţi,
Voi veţi fi săturaţi cu iubire,
Veţi dormi lângă ape, veţi fi adăpaţi,
Hrăniţi cu neprihănire.

O, vino, Hristoase şi la inima mea
O inimă aproape moartă,
De ai o fericire şi pentru ea
Fericeşteo din nou să mai bată!

2.Ferice de voi care plângeţi mereu,
Ferice de lacrima voastră,
În plânsetul vostru nea zâmbit Dumnezeu,
Durereai spre El o fereastră
Ferice de voi ceaveţi sufletul blând
Pământul vă e moştenire,
Puterea nui fapta, puterea stăn gând
Şi gândui stăpân peste fire.

3.Ferice de voi, naţi văzut şiaţi crezut
Când alţii spuneau: „Nu se poate!”
Aţi stat în picioare când mulţi au căzut
Va veni şi pentru voi o dreptate
Ferice de voi ce de mult aşteptaţi,
Şi speraţi întro zi de mai bine
Seapropie ziua când veţi fii răzbunaţi,
Nicidecum nu veţi fi daţi de ruşine.