Frunze pe cărări se‑aștern puțin și pier

1.Frunze pe cărări se‑aștern puțin și pier
Un vis rătăcind prin etern, chip de lut pribeag
Tu știi că abur ești tânjești, veșnicii să trăiești.

Undeva la mal e‑al dragostei hotar,
Știu că‑n zori de zi, Doamne‑l voi privi.

2.Noaptea s‑a ivit încet, lumini se sting
Puțini care cred și mai plâng Mire drag, iubit
Cu dor ți-am împletit de lacrimi,
cununi pe asfințit.