În candela vieții clipe ard și mor

1.În candela vieţii, clipe ard şi mor,
Lăcrimând pe rând în înserări, în raza ce acum,
Geana dimineţii e departe, acum,
Cât aş vrea, o, scump Isuse, dorul să Ţi‑l spun.

Sunt ca un nufăr alb, sub cerul înseninat,
Când stele mii vestesc, lucind, Doamne, mărirea,
Izvor preasfânt, în iubire mi‑ai scăldat fiinţa.
Plutesc mereu, în harul Tău,
Pe‑un ţărm de veşnicii.

2.Tu cu raza‑Ţi dulce m‑ai înseninat,
Alungând mereu înnorări ce‑n gând s‑au adunat
Geana dimineţii o zăresc acum,
Cât aş vrea o scump Isuse, dorul meu să‑Ţi spun.

3.Ştiu că toate‑Ţi vor cânta,
Ştiu că Te vor lăuda,
Ştiu că Tu, în veci, vei fi
Domnul meu pentru vecii!