În păcat ca şi în mare de tot afundat eram

1.În păcat ca şi în mare, de tot afundat eram
Şi despre această stare, chiar nici eu nu ştiam.

Dar Isus Hristos m‑a văzut și din cer, jos a venit,
În adâncime m‑a căutat, fie veşnic preamărit!

2.În vârtejul de osândă, era prins sufletul meu,
În blestem şi‑n întuneric, era să piară pe veci.

3.Blestemul păcatului meu, în adâncime m‑a tras,
Am căzut şi sufletul meu, condamnare şi‑a atras.

4.Isus a scris sus, în Cartea Vieţii numele meu,
Îmi dă pace, bucurie, mângâie sufletul meu.