În viaţa mea păcatul greu

1.În viaţa mea păcatul greu
Mi‑apasă sufletu‑n durere,
Nu‑i nimeni pe acest pământ
Să‑mi poată da o mângâiere.
În noaptea grea doresc ceva
Iar sufletul meu suspină,
Spunându‑mi că la uşa mea
Stă cineva să‑mi dea lumină.

Iată, Eu stau la uşă şi bat,
Dacă‑aude cineva glasul Meu
Şi deschide uşa, voi intra la el,
Voi cina cu el şi el cu Mine!

2.Glas duios mă cheamă blând,
În piept eu simt o tresăltare...
Mă iau fiori la glasul Său,
În suflet am o cercetare.
La uşa mea e Cineva,
Iar glasul Lui mereu mă‑ndeamnă:
,,Grăbeşte‑te ca să‑Mi deschizi,
Primeşte‑Mă şi să n‑ai teamă!“

3.Mai fac un pas şi‑o să‑I deschid
Şi‑o să‑L primesc cu drag în casă,
Lumina Lui va lumina
A mea întunecată viaţă.
Acum deschid: „Ce minunat!”
O rază îmi pătrunde‑n casă
Şi se revarsă zorile
În inimă e dimineaţă.