În zbuciumul vieţii odihnă cine‑mi dă

1.În zbuciumul vieţii, odihnă cine‑mi dă?
În suflet cine‑mi toarnă din viaţa veşnică?
/:Hristos numai El:/ Îţi dă viaţa veşnică!

2.Înconjurat de grijuri, aproape disperat,
În drumul lung al vieţii fericiri n‑am aflat.
/:Hristos numai El:/ dă fericire veşnică!

3.Păcate mari şi grele, mereu mă îngrozesc,
Nu ştiu unde scăparea s‑o caut ca s‑o găsesc.
/:Numai în Hristos:/ amice tu te mântuieşti!