Între valuri e o stâncă ce se–nalță neclintit

1.Între valuri e o stâncă, ce se–nalță neclintit,
Adăpost și astăzi încă, este–n stânca de granit.

Orișicând în ea am sprijin, Isus este stânca mea,
Orișicând pe El mă reazăm, e tărie, pururea.

2.Fie valul și furtuna, fie marea–n jurul meu,
Stând pe stâncă totdeauna,
mă încred în Dumnezeu.

3.Tu să nu fii dus de valuri, când Isus e stânca ta,
Te încrede–n El puternic, ca să–ți dea mântuirea.