Mi e sufletul mâhnit și frânt

1.Mi–e sufletul mâhnit și frânt,Și–mi ceri Isuse ca să–Ți cânt,Să–nalț spre Tine dulci cuvinte,
Să–i fac pe cei trudiți să–Ți cânte,
Ai vrea ca cei ce–s prin spitale,Ei să–Ți ridice osanale,Ca Tu să–i scoli din patul lor
Ca pe ologul din pridvor.

De aceea Te așteptăm mereuPe Tine, Doamne Dumnezeu,Să ne ridici de pe pământLa Tine Doamne–n cerul sfânt,Că doar la Tine–i bucurieCe n–are seamăn pe vecieCu bucuriile de aiciAtât de scurte, atât de mici.

2.Sunt mulți ce așteaptă alinare,Sunt la necaz, sunt la strâmtoareȘi alții așteaptă–n chinuri grele
Ca Tu să spui: „Ieșiți din ele!”
Căci sunt atâția care Te cheamă,Ce n–au nici tată și nici mamă,Străini, lipsiți, fărʼ de ajutor,
Cerându–Te în drumul lor.

3.Te aștept în zorii dimineții,Te aștept pânʼ la amurgul vieții,Candela să mi–o umpli iar,
Să nu fiu gol, fară de har,
Să–mi împlinești marea–mi dorință,Umple–mă Doamne de credințăDă–mi pace sfântă și–al Tău har;
Ce–a fost adus de pe Calvar.

4.O, Doamne vino Tu la noi,Răscumpără–ne din nevoiPrin sângele ce L–ai vărsat
Plătind cu greu al meu păcat,
De aceea vreau cu umilință,Cu toți de aicea prin credință„Trăiască Domnul meu!”
Să strig de bucurie ca David.