Nu nu suntem un vis şi‑o întâmplare

1.Nu, nu suntem un vis şi‑o întâmplare,
Un lut de sine însuşi frământat
/:Ci ne‑a zidit o minte creatoare,
O‑nţelepciune fără de hotare
/:Există Dumnezeu!:/ cu‑adevărat.

2.Nu, nu suntem jivine‑ntunecate,
Gonite de un bici ne‑nduplecat,
/:Căci noi avem un duh şi‑o libertate
Şi‑o inimă ce pentru ceruri bate
/:Există Dumnezeu!:/ cu ‑adevărat.

3.N‑ar fi simţit în veci de veci ţărâna
Surâsul unui crin imaculat,
/:De n‑ar fi‑ntins atunci Stăpânul mâna
Să umple‑n noi de simțământ fântâna,
/:Există Dumnezeu!:/ cu ‑adevărat.

4.Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
Avem minuni şi semne‑ndestulat
/:Şi cine vrea pe Dumnezeu să‑L vadă
Să stea în fata Lui pe baricadă!
/:Există Dumnezeu!:/ cu ‑adevărat.

5.Nu‑i calea noastră veşnic însorită,
Nu‑i viaţa totdeauna un palat,
/:Dar o trăim, căci merită trăită,
Căci, peste lumea asta mărginită
/:Există Dumnezeu!:/ cu ‑adevărat.

6.Nu, nu suntem neant, ce fericire!
Supremul adevăr s‑a revelat,
/:Isus e‑n noi lumină şi iubire
Iar moartea e un zbor spre nemurire
/:Există Dumnezeu!:/ cu-adevărat.