Nu ştiam că‑n juru‑mi sunt izvoare

1.Nu ştiam că‑n juru‑mi sunt izvoare,
Nu ştiam de oaza din pustiu.
/:Aşteptam să vină corbi în zare,
Aşteptam sfîrşitul meu târziu.:/

2.Mi‑am plimbat privirea peste dune
Și‑am văzut pustiul gol și sterp.
/:Am simțit fiorul morții‑n mine,
Tot mai mult mă apăsa în piept.:/

3.Mistuit de arşiţa toridă,
Copleşit de‑al morții evantai,
/:M‑am trezit la vocea Ta ce‑a blândă,
Tocmai Tu, o, tocmai Tu erai!:/

4.N‑am ştiut, Isuse, că din Tine
Curg izvoare limpezi de cristal,
/:N‑am ştiut că setea ce‑arde‑n mine
Numai Tu poţi stinge cu‑al Tău har!:/

5.Dacă vrei şi tu, amice dragă,
Focul inimii din piept să‑l stingi,
/:El îţi vindecă fiinţa‑ntreagă,
Vin’ la El, la pieptu‑I drag să plângi!:/