O când mi se ntoarce priverea spre El

1. O, când mi se-ntoarce privirea spre El,
Lumină și zâmbet mi-e fața,
Și inima-mi umple fiorul acel,
Ce schimbă-ntr-o clipă viața.

2. Atunci norii negri de griji și tristeți,
Se duc cum se duce-o clipire,
Și sufletu-mi umple seninul măreț,
De cântec, lumină, iubire.

3. Atunci nu mai doare al rănilor chin,
Oricât e de crudă lovirea
Și fața rănită mi-o umple deplin,
Blândețe, iertare, iubirea.

4. Atunci pier și neguri și noapte și nori,
De spaime-ndoieli și ispite.
Și cerul mi-l umple cu sute de sori,
Seninul privirii iubite!

5. O, când mi se-ntoarce privirea în sus,
Uit ura și chinul și tina,
Și simt că mă-văluie-n Tine Isus,
Lumina, lumina, lumina!