O de‑aş avea eu limbi o mie

1.O, de‑aş avea eu limbi o mie
Și mii de buze să cuvânt.
Pe tonuri mii o armonie,
Spre slava Celui pururi Sfânt.
/:I‑aş mulţumi de ce‑a făcut
Cu mine, fiul cel pierdut.:/

2.O, de‑ar suna glasul meu tare,
Să se audă pân’ la cer,
Căci sângele‑mi ca‑ntr‑o vâltoare,
Se zbate, Doamne, când Te cer,
/:De‑ar fi întreagă viaţa mea
Un imn spre închinarea Ta.:/

3.De ce tăceţi, puteri a mele?
Mai sus, mai sus, zburaţi mai sus!
Aduceţi veşnică cinstire
Și mulţumire lui Isus
/:Şi sufletul, şi trupul meu
Servească‑n veci pe Dumnezeu.:/

4.Cânta‑voi imnuri Ţie, Doamne,
Cât voi putea rosti cuvânt
Şi jertfa bucuriei mele,
Ţi‑aduc cât voi fi pe pământ.
/:Când buzele n‑or mai putea,
Suspinul meu Te‑a lăuda!:/