O Doamne ai milă de cei care‑i chemi

1.O, Doamne ai milă de cei pe care‑i chemi
Să vină pe urmele Tale.
/:Ajută‑i în lupta din grele vremi
Nimic să nu‑i frângă pe cale.:/

2.Ajuta‑l pe cel care în urmă a lăsat,
Prea mari prietenii sau păcate.
/:Să nu‑l mai întoarcă din drumul curat
Dorința spre cele lăsate.:/

3.Ajută‑l pe cel ce‑a lăsat pe pământ,
Iubiri prea adânci și prea grele.
/:Să nu‑Ți lase calea cu sufletul frânt
Și inima întoarsă spre ele.:/

4.Ajută‑l pe cel ce‑a lăsat chiar drumul vechi
Și scapă‑l de orice robie.
/:De‑a lumii deșarte poveri
Să‑Ți poată cânta numai Ție.:/

5.Ajută‑l pe‑acela cu suflet legat,
Ce‑ascunse păcate mai ține,
/:Căci cel care tu nu‑L desparți de păcat
Păcatu‑l desparte de Tine.:/

6.Ajută‑l pe‑acel ce plecând la drum,
Pe veci să se rupă de toate,
/:Să n‑ajungă stâlp, ca femeia lui Lot,
Privind blestemată cetate.:/

7.Ajută‑l pe‑acel ce ajuns pe altar
Și nu‑i pregătit de junghiere,
/:Să nu‑l piardă frica de al morții hotar,
Pierind la un pas de înviere.:/

8.Ajută‑i pe toți când e clipa cea grea,
Să biruie tot ce‑i mai leagă.
/:Ca dând lumea întreagă pe dragostea Ta
Să afle a Ta dragoste întreagă.:/