Oare nu au nici o vină

1.Oare nu au nici o vină
cei chemaţi a fi lumină,
Căci atâtea suflete ajung în iad?
Oare spun ei despre Domnul
care mântuiește omul
Și promite ca să-i dea cerescul har.

Cel ce zici că eşti lumină,
Oare câte inimi ai hrănit?
Pentru câţi eşti tu de vină
Căci pe Isus nu l‑au primit?

2.Oare nu îţi pasă ţie că atâţi n‑au Apă vie,
Şi venind aici, un zâmbet n‑au primit?
Ei s‑au dus în lumea mare, unde n-au atâmpărare
Setea sufletului nu şi‑au potolit.

3.Tu prin neînţelepciune
sau prin vorbele-ţi nebune
De Hristos pe unii i‑ai îndepărtat,
Astăzi poate nu îți pasă că îi pașteaa morţii casă,
Și tu negi că eşti atât de vinovat.

4.Doamne Tu mă-nţelepţeşte de păcate mă fereşte
Căci doresc în cerul slavei să ajung,
Ştiu că drumul către ceruri e adesea plin de neguri
De aceea, eu Te rog, nu-l fă prea lung!