Pe căi ce se petrec departe‑n zare

1. Pe căi ce se petrec departe‑n zare,
Iar eu mă duc în lumea de păcat
Ca să vestesc iubirea Lui cea mare
Şi Golgota şi sângele vărsat.

2. Mă duc să bat la fiecare poartă
Şi să vestesc pe dulcele Isus,
Plângând să‑i chem din calea lor deşartă,
Spre bucuria cerului de sus.

3. Să trec necunoscut prin multe sate
Şi lumea împrejuru‑mi să‑mi adun,
De Domnul şi de marea‑i bunătate
Eu tuturor cu lacrimi să le spun.

4. Cu ochii ridicaţi peste mulţime,
Cu glasul de profet înflăcărat,
Vesti‑voi jertfa dragostei sublime
Şi toate câte Domnul le‑a răbdat.

5. Voi spune despre crucea sângerată
Ce‑a dus‑o fără murmur pe Calvar,
De ochii Lui ca cerul fără pată,
Scăldaţi în lacrimi pline de amar.

6. Şi voi chema mulţimea la viaţă
Sub crucea iertătorului Isus,
Să guste fericita dimineaţă,
Dulceaţa desfătărilor de sus.

7. Dar ştiu că lumea va rămâne rece
Şi inima‑şi va‑nchide tot mai mult;
Pe‑aceleaşi căi pierdute va trece
Atrase de‑al păcatului tumult.

8. Iar eu voi plânge lacrimile jale
Cu ochii ridicaţi mereu în sus
Şi voi păşi străin pe‑aceeaşi cale,
Ca să vestesc mulţimii pe Isus.