Pe crucea din dealul iubirii

1.Pe crucea din dealul iubirii,
Pe culmea lipsită de flori,
Se stinge făclia iubirii,
Privind spre albastrele zări.
Te plânge izvorul din vale,
Și raza de soare–n amurg,
Se scutură florile–n cale,
Şi stelele toate se–ascund.

2.Ce mulţi au aflat în iubire,
Izvorul de dulci mângâieri,
Iar astăzi privirea–mi spre culme,
Îi caută şi nu–s nicăieri.
Doar mama aleargă la cruce,
Priveşte spre cer suspinând,
În locu–I să rabde s–ar duce,
Pe lemnul de groază murind.

3.Iar ochii ce–au plâns în grădină,
Se–ndreaptă spre cer rugători,
Spre Cel ce durerile–alină,
Se–ndreaptă al meu Salvator.
„Părinte–al iubirii sublime,
O, iartă cumplitul păcat!
Al Meu duh se–ndreaptă spre Tine,
O, iartă–i, căci nu ştiu ce fac!”