Pe drumul care urcă spre tronul preaînalt

1.Pe drumul care urcă spre tronul preaînalt,Nu–s stăzile zidite din ciment şi bazaltNici nori ce–aduc furtună, nici vânturi, nici stihii,Ninsoare sau îngheţuri, nu sunt spre–a te opri.
Cu dorul mântuirii, urca–vom tot mai susNe dă puteri chemarea iubirii lui Isus!
2.Spre locul veşniciei din cerul minunat,Nu sunt poteci ascunse mai lesne de urcatNici cărăuşi de sarcini, plătiți nu vei aflaCăci fiecare–şi poartă cu greu povara sa.
3.Doar când ajuns pe culme, povoara–ți va lua,Vei şti că nu zadarnic urmat–ai calea SaCăci ce–a fost viața–n fața întinsei veşnicii,O clipă de zăbavă ce dăinuie–n copii.
4.O, lume–ntunecată de norii grei şi reci,Nu căuta plăcere în alte patimi seciCăci nu–i nimic sub soare, ca pacea Domnului,Ce–o dă în dar acelor ce merg pe calea Lui.