Pe drumul Ghetsimanilor odată

1.Pe drumul Ghetsimanilor, odată,
Treceam uşor pe sub măslini,
/:Şi–n şoapta lor, de vânt purtată,
Am auzit atunci îndată,
Ce–a fost cândva–n grădina cu măslini.:/

2.Şi frunzele mai poartă astăzi şoapta,
Din frunză–n frunză de măslin,
/:Aceeaşi amintire minunată,
C–a plâns cândva, stingher, odată,
A plâns Isus, amar, pe sub măslini!:/

3.De treci cândva grădina Ghetsimani,
De–ţi faci cumva vreun drum pe–aici,
/:Ai să–ntâlneşti aceleaşi şoapte,
Pe–aripa vântului purtate,
C–a plâns Isus amar pe sub măslini.:/

4.A plâns amar de mila lumii moarte,
De–a mea şi–a ta, pe sub măslini,
/:Ascultă şoapta frunzelor purtate,
Pe vântul lin ce–adesea bate,
În locul unde–a plâns pe sub măslini.:/