Prin văi adânci pustii am colindat mereu

1.Prin văi adânci, pustii, am colindat mereu
Fiind descurajat, cu sufletul frânt.
Credeam că viața mea, curând se va sfârși,
O trestie căzută la pământ.

Dar Mâna Ta, Isus, cu dragoste atunci,
M-a scos din groapa-n care eu zăceam,
Pe stânca de granit, piciorul mi l-ai pus
Și astăzi sunt un om salvat!
Prin jertfa Ta, răscumpărat, căci m-ai iubit!

2.Cu câtă dragoste în brațe m-ai luat,
La pieptul Tău, durerile-am uitat.
Pe răni, cu dragoste, ai pus balsam și vin
Mi-ai dat în suflet, bucurii deplin.

3.Curând ai să revii, aștept să Te-ntâlnesc
Cu-ntreaga mea ființă, Te iubesc!
Dar pân-atunci, Te rog, fă ca viața mea
Să o trăiesc pentru-a Te onora!
Căci Mâna Ta, Isus, cu dragoste atunci,
M-a ridicat, de moarte m-a salvat,
Pe stânca de granit, piciorul mi l-ai pus
Eram pierdut, dar sunt salvat!
Prin jertfa Ta, răscumpărat, căci m-ai iubit!