Priveam spre cerul albastru către Răsărit

1.Priveam spre cerul albastru către RăsăritȘi un stol de păsări parcă brăzdau zarea,Păreau conduse toate de acel instinctCroindu–și sus pe cer cărarea.

2.E miracolul, e miracolulAceastă lume parcă ar vrea să spunăDe o altă generație și un nou început,Spre o lume mult, mult mai bună.

3.Caut acel popas de soare și belșugUnde-or petrece timpul ce o să vinăUnde-or să–nceapă să facă iarăși noul cuibȘi o altă generație o să vină.

4.De câte ori pe cer văd stoluri iar zburând,Mi–aduc aminte că și noi odatăVom zbura în stol de pe acest pământCând raiul ne va fi noua casă.