Priveau și pomii din grădină

1.Priveau și pomii din grădină,
Priveau și stelele de sus,
Priveau din ceruri bunul Tată,
Cum se ruga cu–amar Isus,
Tot universul a fost martor,
La plânsul cel din Ghetsimani,
Simțind tot freamătul durerii,
Natura–ntreagă peste ani.

O Ghetsimani, o Ghetsimani,
Tu ne vorbești de–a Sa durere,
De rugăciunea lui Isus,
De lacrimi și patimi grele.

2.Privea oștirea îngerească,
Spre Cel ce–n taină singurel,
Stătea îngenuncheat în noapte,
Isus nevinovatul miel.
El a simțit cât de aproape,
E ceasul când va fi vândut,
Când c–o străină sărutare,
Trăda–l–a Iuda fiul sfânt?

3.O Ghetsimani, izvor de lacrimi,
Cum pe pământ n–a existat,
Tu ești o vie mărturie,
Cum Domnul Isus s–a rugat.
Îți multumesc Isuse dulce,
Pentru ale Tale rugi fierbinți,
Ai îndurat toată ocara,
Să fim noi veșnic fericiți.