Rămâne în urmă cetatea străbună

1.Rămâne în urmă cetatea străbună
Și-un drum spre colină de zarvă e plin,Căci omul durerii Își duce povara,Pe-o cruce de lemn, s-o sfărșească în chin./:Îl știu, L-am văzut vindecând prin mulțime,Și semne făcea până ieri prin oraș,Dar, care e vina de toți Îl acuză,De ce are astăzi atâția vrășmași?:/2.Dușmanii Îl scuipă, aruncă blesteme,Cu sulița-n coastă, ostași-L împung,El trece-n tăcere, El rabdă și caută,Ceva cu privirea insistă-ndelung./:Pe mine mă vede, eu rod al tăcerii,O trestie frântă, cum pot să gândesc,Și simt cum fiorul îmi zguduie firea,Când ochii Lui blânzi, cu-ai mei se-ntâlnesc.:/3.În praful din stradă, El cade sub cruce,Răpus de păcatul întregii mulțimi,Privirea-I duioasă pe mine mă caută,O mână de lut, eu am preț, sunt iubit!/:Un picur de sânge-I se scurge pe frunte,Și cade-n țărână acolo sunt eu,Și simt cum mă spală și-mi dă luminare,Să văd cât de negru e păcatul meu!:/4.Altarul de jertfă, încet se ridică,E crucea ce poartă un miel junghiat,Cu brațele-ntinse zâmbește la mine,Să-mi spună în taină că eu sunt salvat!/:Stăpâne nu-s vrednic să stau în picioare,M-arunc în genunchii lângă cruce smerit,Și-n dragoste-ți jur cât o să am suflare,Căci fost-am pierdut, dar Isus m-a găsit!:/