Rătăceam odată în vicleana lume

1.Rătăceam odată în vicleana lume,
Nu era în juru-mi decât valuri, spume.

Dejnădejdea-mi era soarta,
Gânduri năpădeau în minte,
Cine-mi va deschide poarta
Ca să ies dintre morminte?

2.Și pe-ntinse ape, tulburi ca abisul,
Fost-am pân-ce Domnul îmi aprinse visul!

3.M-a luat în luntre, viața să mi-o poarte,
Spre liman de aur, din prăpăd și moarte!

Inima mea-Ți mulțumește,
Doamne pentru mâna-ntinsă,
Dar mai mult azi te dorește,
Vino, mână-n veci ne-nvinsă!

4.Astăzi când furtuna, munții îmi despoaie,
Pace am chiar dacă cerurile se-ndoaie!

5.Chiar dacă vom trece lumi și stele toate,
Domnul ca să treacă? Asta nu se poate!