Se aude o chemare o trâmbiță răsună

1.Se-aude o chemare o trâmbiță răsunăE vremea împlinirilor târzii.E glasul care-adună în vremea de pe urmă,El cheamă pe părinți și pe copii.Veniți, veniți spre Domnul răsună în tot loculCântarea harului, cântați măretul har!Și pieptul vostru ardă cuprinși de-a Lui iubire,Să nu se stingă focul pe sfântul Lui altar!2.Cel slab să fie tare, ridică-se-n picioareȘi cel ce șchiopătează fie-adusȘi chiar fără de minte de s-or găsi pe cale,„Ei nu vor rătăci!” Domnul a spus!Culegeți și răniții și puși pe dromaderă,Nici unul nu rămână din cei porniți spre cerșChiar dacă-naintarea va fi tot mai înceată,Să nu-ți astupi urechea la glasuri care pier!3.Să nu priviți la fețe și nici la neputințeNu vă uitați la cât e de căzut,De ai vreo îndurare spre cel ce vrea iertareTu să-i întinzi o mâna, nu-l lăsa!Voi inimi întărite, tăria voastră fieDovada e de sus căci Domnul v-a primitȘi nici o altă șoaptă să nu vă taie caleaSă nu se stingă focul pe-altarul cel sfințit!