Se aude sus pe cer un cântec nou

1.Se aude sus pe cer un cântec nouMai e puțin, să nu te lași răpusSă nuți pierzi poate premiul alergăriiCurând e întâlnirea cu Isus,Când neguri amenință în zareȘi cerul e mereu întunecatChiar dacă urlă marea cu turbare,Destinul tău e binecuvântat.

2.Mă lupt cu fiecare pas ce treceSă ʻnalț pe culmi al dragostei stindardÎn clocot, dar nu căldicel, nici receȘin Duhul Tău mereu, mereu să ard,Când se vor termina acestea toateȘi Mirele cât va mai zăboviEu nu știu dacă nu va fi la noapte,Dar știu că Cel ce vine, va veni.

3.Cum se înalțăn zboruri ciocârliaÎn albe stoluri vom pleca și noiVom părăsi pe totdeauna gliaPurtând pe cap cunună de eroi,Tânjesc în așteptarea țării meleE năzuința mea de căpătâiSă las în urmă mii și mii de stelePe frunte drag Isus, să mă mângâi,Vreau să mă strângi la piept odatăSă uit tot greul ce lam dus cândvaSămi spui cu voceaȚi binecuvântatăO, vino slugă bunăn casa mea.