Şi frunzele s‑au veştejit

1.Şi frunzele s‑au veştejit
Căci, iată, toamna a venit,
An după an se duc în zbor,
Toate se duc în viitor.
/:Şi tu eşti o floare, să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf şi pământ
Cădea‑vei ca frunza în vânt.:/

2.Priveşte‑n urmă cu anii grei
Cum au trecut, ca şi un vis,
Erai copil, copiii tăi
E tot ce viaţa ţi‑a promis.
/:Şi tu eşti o floare pe lac
Ce apele mari o desfac,
Petalele tale se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng.:/

3.Deci nu uita şi dacă vrei
Tu iarăşi poţi să înfloreşti!
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.
/:Un lucru aş vrea ca să ştii:
Acolo, în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii
Şi florile nu veştejesc.:/