Stând și așteptând colindători

1.Stând și-așteptând colindători,
În casă, lânga foc,
M-am rătăcit cu gândul spre-un friguros sfânt loc:
O iesle și un grajd murdar în lume a găsit,
Eu doar atât I-am oferit Acelui din vecii.

El S-a smerit mai mult ca omul
Și-n ieslea rece S-a născut,
Deși al Lui era Pământul și caldul așternut.
A fost o noapte-atât de lungă deși-n lumină locuia
Dar ieslea aceea rece era inima mea și-a ta!

2.În taina nopții de Crăciun, cad fulgii jucăuși,
Plutesc urări din mii de guri:
„Hristos ni S-a născut!”
Dar cine din aceștia toți un loc I-a oferit,
O inimă mai caldă Acelui din vecii?

/:Inimă de gheață, lasă-L să Se nască,
Să te încălzească cu dragostea Sa!:/
Să te încălzească cu dragostea Sa!