Te am întâlnit cândva atuncea

1.Te–am întâlnit cândva atuncea,În ceasul vieţii cel mai greuŞi cât de amară mi–a fost crucea,O ştii, Isus, doar Tu şi euO ştii, c–ai fost şi Tu acoloPovara ei când m–a răpusŞi cât am plâns în grea durereO ştim doar Tu şi eu, Isus.

2.Te–am întâlnit când pe o cărareFără de ţintă rătăceamŞi mi–ai adus în suflet soare,Și peste răni mi–ai pus balsamM–ai prins Isus, cu drag de mânăŞi m–ai adus pe calea TaŞi lângă inima Ta bunăAi pus atunci fiinţa mea.

3.Ne–am întâlnit din nou când câiniiRupeau din trupul Tău zdrobitAtunci, pe dealul Căpăţânii,Şi am înţeles cât m–ai iubitEu n–am putut atunci, o, Doamne,Acel Calvar să îl opresc,Nici să–Ţi scot cuiele din palme,Nici fruntea să Ţi–o răcoresc.