Trecând în largul mării

1.Trecând în largul mării,
creştinii toţi mi-au spus
E vremea întâlnirii, e vremea lui Isus.
Căci tot ce‑i scris în Carte se‑arată luminos,
Puţin ne mai desparte, de slava lui Hristos.

2.Cuvântul mântuirii a fost destul vestit,
E vremea întâlnirii cu Mirele iubit.
Se‑ntoarce‑n Țara sfântă, iubitul Israel,
Se‑nchide uşa sfântă, când tu te‑ntorci spre El.

3.Plecând din marea turmă, alţii s‑au lepădat,
E vremea cea din urmă, a Celui aşteptat.
Un munte ne desparte, lângă Ierusalim,
E ultima dovadă, Isuse te dorim!

4.Atâtea mii de lacrimi și‑atât păcat ai şters,
Călcând pe şerpi şi lacrimi
cu noi în frunte-ai mers.
Ai fost urât de lume, ai fost şi alungat,
Pe orbi i‑ai scos din beznă, pe morţi i‑ai înviat.

6.Şi‑ai străbătut pământul, ogor lângă ogor,
Ai semănat cuvântul, să‑ţi fie‑n veci popor.
De aceea-n largul mării, creştinii toţi mi-au spus
E vremea întâlnirii, o, vino dar Isus!